Poezie

Oamenii mari nu s-au suit deodat’ pe creasta
De nimeni nu au fost acolo pusi,
Ei s-au sculat in miez de noapte sa trudeasca
In timp ce-ai lor tovarasi dormeau dusi.

Au fost mereu mai ‘nalti prin ce-au pus sub picioare,
Mai sus prin ce au stapanit si-nfrant,
S-au pus si patimi, si orgolii sa doboare,
Desarte mituri si vanari de vant.

Urcam in liniste, incet si fara urme,
Prin tot ce e comun ne avantam;
Si ne mai facem loc prin bucurii spre culme.
Noi chiar prin neplaceri inaintam.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: